Uroborus. Șarpele balaur sau zodia visătorilor și a granițelor.

Continuitatea, infinitul, recrearea de sine. O forță cu infinite calități ce nu poate fi stinsă. O reprezentare a pre-ego-ului. Eternitatea. Sufletul. Contrarii care nu sunt niciodată în conflict, ci în echilibru. Crearea de sine. Crearea începe ca o sursă de sunet, lumina si culoare ce provine din conștiința cosmică. Uroborus. Sau șarpele balaur care-și mănâncă coada și se naște singur. O altă versiune a lui Phoenix dintr-o altă realitate.



Granițele stau sub Uroborus, zodia șarpelui balaur.


Suntem formule matematice 99%, predictibile 100%. Schimbarea inerțiilor se face doar activându-ne unicitatea, adevărul care e fiecare. N-ai pe unde să tai calea. Calea rămâne aceeași, doar prin catapultare o poți scurta dilatând timpul, iar catapultarea e scumpă, se simte ca teleportarea și se face prin portaluri.


Ți se arată unde sunt locuri de portal, prin intuiție, însă tu ți le creezi. Din sunet, lumini și culori. Fiecare după măsura propriei imaginații, măsuri, vise și discipline. Însă ce creezi își modifică chimia în funcție de cum ți se modifica ție chimia intențiilor. Dacă intențiile îți sunt limpezi, trecerea prin portalul construit e mai plăcută și mai rapidă, chiar dacă nu și mai ușoară.


Dacă intențiile îți sunt tulburi, necurate sau insuficient de bine sortate, se formează o roată în plus în mecanismul portalului, cea a decepției și a auto decepției din care se iese foarte greu și cu multe plăgi sau deloc. Cei mai mulți nu reușesc și traseul lor e: sabotaj, auto sabotaj, apoi capul le devine o grenadă, apoi nu mai văd nimic, apoi se panichează, apoi îi înghite o frică inexplicabilă, apoi trag cuiul, apoi explodează, apoi o iau de la capăt în același ciclu din care încercau să iasă fără a vrea însă îndeajuns. Când tiparul e provocat se declanșează crizele, se arată adevărurile și schimbările își cer drepturile.


Aceștia sunt indecișii, cei care nu vor să aleagă. Indecișii sunt cei mai lacomi, vor tot din toate lumile și vor să stea cu fundul în toate bărcile. Astfel, pe măsură ce distanța dintre realități crește, ei rămân într-o stare de suspendare între ele, de limbo, corpurile lor devenind poduri pe care trec oportuniștii. Pentru ei alege viața și ceilalți, astfel că ei rămân cu resturi sau cu nimic. Durerile lor sunt cele mai mari pentru că sunt sfâșiați.


Toți plătesc tributul unei morți pe aceste granițe. Unii mor cu frică și revin în ciclul vechi, alții mor cu îndrăzneală și trec într-un ciclu nou. Nimeni nu se pierde. Nicio moarte nu e la fel ca alta și fiecare înseamnă altceva.


Revenirile în ciclul vechi sunt din ce în ce mai greu de dus. Ajungerile în ciclurile noi din ce în ce mai provocatoare. Ușor nu e nici pentru unii, nici pentru alții. Doar că unii se distrează, cresc și descoperă mai mult ca alții.


Nimic nu e împărțit în bine și rău, sunt doar versiuni ale realității, toate legitime și toate posibile, dar care în final se dovedesc a fi doar una percepută diferit de fiecare, tot în funcție de intenție.


Aici oamenii nu se mai împart în vii, morți, vii morți și morți vii, ci în activați, dezactivați și neactivați, în măsuri mai mari sau mai mici, după cum le sunt părțile din ei și intențiile.


Aici există hoți de vise și hoți de marionete și ei umblă în tandem întotdeauna, pentru că hoțul de vise e marioneta celuilalt. Hoții de vise fură visele visătorilor, iar hoții de marionete călătoresc pe aripile lor. Ei nu pot să viseze, astfel că nu fură doar vise, ci și pe visătorii lor, pentru că ei nu știu să navigheze. Dacă visătorii nu se lasă îngenunchiați de acești pirați, atunci ei le contaminează sau le transformă visele în coșmaruri. Ei nu pot visa pentru că nu cred în vise. Și necrezând, nu pot nici vedea. A visa e o formă de nebunie pentru ei, iar visătorii sub-oameni și tratați ca atare. Cei tratați cu cea mai mare cruzime sunt visătorii care încă lucrează la visul lor și astfel, el nu e încă văzut. Ei sunt cei mai atacați.


Ca visător trebuie să ai încredere totală în tine ca să ți se activeze inteligențele și să poți supraviețui pe aceste granițe până treci de ele. Totul este foarte virulent. Sunt mulți care au putut ajunge la granițe, prin ei înșiși sau prin alții, și sunt împânzite. Treci printr-o pâclă de corpuri, gânduri, cuvinte, mutații și deviații care îți poate lua mințile, sănătatea și viața.