woman-traveler-from-dreams-to-films-ink-artwork.png

My trips from dreams to films.
if my life was a painting or a comic book...

  • Georgia

Timpul nu trece la fel pentru toți. Sau cum am intrat în Crăciun pe aripile Poveștilor Călătoare.

Updated: Dec 30, 2021


Aseară am simțit Ploieștiul ca pe bradul de Crăciun. Talpa piciorului n-a apucat să mai simtă pământul locului la coborârea din mașină, muzica Crăciunului luându-mă pe sus și zburându-mă până la Muzeul de Artă unde vocile povestitorilor călători se auzeau prin inima deschisă a scriitorului cu nume de stea călăuzitoare, Crăciun Christian, făcându-ne pe toți să stăm și să ascultăm ca niște copii în jurul focului Poveștile Călătoare.


Prin inspirația Celui de la geam, zis și Ciprian Apetrei, și prin ochii lui Crăciun am simțit această carte minunată ca un portal prin care ne putem vedea, auzi și înțelege unii pe ceilalți, ca și când am intrat într-o buclă a binelui care mi-a șters pe nesimțite din memoria inimii toate amintirile (g)rele, lăsând doar bucuria.


Un public cu inima deschisă, prietenos, curios, cald, înclinat și preocupat deopotrivă pentru a auzi, înțelege și vedea. Copii erau ascultătorii, copii erau și vorbitorii. Simți când cineva chiar ascultă. Vezi în ochi. Iar când oamenii vorbesc din inimă parcă te transformă, aducându-ți aminte cine ești.


Din cei care au lăsat o scriere în această carte, trei autori am fost prezenți, patru cu Ciprian, toți legați într-un fel sau altul de Ploiești.


Toți am fost împinși în față de Ciprian să zicem o vorbă, astfel o parte din cuvintele de pe hârtie au avut și un chip, iar cei care nu erau acolo au fost prin noi și aplaudați pentru curajul de a fi, scriindu-se. O senzație pe care am trăit-o de puține ori în viață, eu venind de pe un drum unde puțini au generozitatea de a sufla în aripile cuiva, de a susține și de a încuraja, prea mulți uitându-și visele sau pierzându-și curajul de a fi ei înșiși, limitând, împiedicând și tăind aripile celor care încearcă, de frică poate, ajungând să vadă trăitorii și visătorii ca pe mari amenințări. Cine știe de câte lucruri minunate a fost lipsită lumea pentru că mulți n-au reușit să treacă de tărâmul înfricoșaților. Din fericire, mulți au reușit, mulți încă mai cred și mai pot, iar această seară a fost cu ei și despre ei.


Când a venit rândul meu să zic, inima îmi bătea așa de tare că nu știam ce spun și dacă se înțelege, dar apropiații mi-au spus că s-a înțeles și că am vorbit frumos, iar eu i-am crezut.



Apoi din public au venit întrebări și noi povestiri la fel de frumoase. Iar apoi oamenii au cumpărat cărțile, s-au împrietenit unii cu alții și au luat autografe. Până și eu am reușit să mă împrietenesc puțin.


La coadă la autograf stăteam și eu, să-mi lase Ciprian o vorbă pe cărți, când un domn haios a strigat către mine “Un autograf din Tenerife, te rog”, lucru care m-a amuzat teribil și moment în care m-am trezit, văzând în jur că oamenii își doresc ca și noi, ceilalți autori să scriem o vorbă, astfel că fiecare a lăsat un gând la pagina unde era povestea lui. Eu am lăsat la pagina 31 unde e Drumul Soarelui.


M-am bucurat foarte mult să aud că Ciprian pune la cale un al doilea volum de Povești Călătoare, fiind atât de multe încă nespuse. Povestitorii călători să știe și să-l contacteze pe Ciprian Apetrei. Cred că această carte care călătorește la granița dintre literatură și jurnalism va deveni cu fiecare poveste un document foarte interesant din multe puncte de vedere. Parcă și văd, privind din viitor.


Timpul a fost scurt pentru mine, mi-aș fi dorit să mai pot sta, de mult nu m-am mai așezat pe undeva în Ploiești, dar recuperăm dincolo de iarnă, când Poveștile Călătoare se vor lansa și la București și prin alte locuri.


Minunată seară. De neuitat. Parcă niciodată nu a fost intrarea în Crăciun mai lină, mai blândă și mai frumoasă.


Încă mai aud cuvintele Adelei care au încheiat încă o revedere și despărțire din povestea prieteniei noastre: timpul nu trece la fel pentru toți.


 

Later Edit.

Germeni din vremea poveștii mele călătoare am pus și în primul meu film, The Locationist, o drama-comedie însoțită de documentarul realizării ei, o experiență de 2 ore pe care te invit să o trăiești alături de mine și de oamenii minunați care m-au însoțit în aceasta călătorie. Două povești care se întrepătrund, trei cu povestea din carte, care împreună îți vor schimba starea de spirit și te vor anima :)


Fragment din documentarul producției filmului The Locationist


237 views1 comment