Primul Crăciun de pe Pământ și o poveste închipuită sau amintită despre cei singuri azi.

Neînvățată fiind, mereu m-am întrebat cine a venit cu ideea numărării anilor începând cu anul nașterii lui Isus Hristos, dar niciodată nu s-a nimerit să și caut ca să aflu. Până azi. Și văd că a fost Dionisie Exiguul (cel Mic sau Smerit), un teolog din secolul al VI-lea, originar din Sciția Minor (Dobrogea de astăzi), numit de cercetători „erudit daco-roman”, un om al cărui drum și-a găsit ultimul fir în Italia unde a rămas până la sfârșitul vieții, trecând peste el conducerea a zece papi.

Nu știu la ce m-a ajutat această informație, memoria mea suferind acut de lipsă de retenție, dar o curiozitate satisfăcută mă face să mă simt (și) mai bine. Găsesc interesant că de pe meleaguri familiare a pornit omul cu această idee, însă adevărata curiozitate este cum a avut această idee atât de multă putere pentru ca împărțirea timpului înainte și după nașterea lui Isus să rămână neclintită până astăzi, în ciuda asalturilor necontenite asupra creștinătății.

Astfel, primul Crăciun de pe Pământ s-a născut odată cu Isus, când cerurile s-au unit cu Pământul, acum aproape 2021 de ani, într-un cadru de o simplitate cutremurătoare, într-o iesle, unde erau mai mulți îngeri decât oameni și întreoameni.

Vremurile erau tulburi, ca și cele de acum, lumea își vedea de treburile ei și nu știa ce înseamnă Crăciun, iar liderii ei o țineau tot într-un complot și uneltire, ca și acum, fiind atât de înfricoșați de bebelușul profețit care urma să vină și să salveze sufletul lumii, încât în zilele acelea bebelușii au devenit cea mai mare amenințare, atât cei care erau pe drum, cât și cei tocmai sosiți.

De ce un conducător care oricum nu va mai fi în viață când bebelușul amenințător va fi adult, urmașii lui având oricum putere înmiită, face sacrificii de neînchipuit pentru ca Mesia să nu existe? Și trimițându-și armatele să omoare toți bebelușii văzuți și nevăzuți ai acelor zile, cum de n-a reușit să-l omoare și pe bebelușul nostru, Isus?

Nu e necesar să-mi mai și răspund, pentru că întrebările îmi sunt suficiente. Dar ce-mi este și mai suficient este fascinația pe care am căpătat-o pentru puterea celui mic și pentru puterea fisurii. Astfel că numele “cel mic” al lui Dionisie, omul cu ideea împărțirii timpului, îmi pare și mai interesant.

Așadar, văd, căutând, că la intrarea bebelușului Isus în lume au fost scoși din lume 14.000 de bebeluși sau Sfinți Nevinovați, moment rămas în amintirile lumii ca Masacrul Inocenților.

În acea zi, frica, prostia, nebunia și răutatea au fost pentru prima oară sinonime în lume.

Când Dumnezeu a văzut această nebunie de necuprins până și pentru El a zis: bine, pentru o răutate de asemenea magnitudine, ofer viață veșnică și libertate totală inocenților sacrificați, ei vor putea reveni pe Pământ de câte ori vor, când și cum vor, pentru eternitate, și (se) vor putea înmulți ce vor dori, cum vor dori, la nesfârșit.

Dacă și eu și tu am fost printre acei bebeluși?

Despre mine mă îndoiesc că n-aș fi profitat la maxim de această răsturnare de situație în favoarea celor mici și foarte mici.

Socotesc așadar, că în ultimii 2021 și ceva de ani de la primul Crăciun de pe Pământ și până la Crăciunul de astăzi am revenit în această lume de aproximativ 28 de ori. Uneori am avut o viață mai lungă, alteori mai scurtă. Uneori poate am murit la naștere, alteori m-a omorât careva pe undeva, alteori am putut supraviețui și 100 de ani. Cine știe?

În mod cert această navetă m-a obișnuit cu moartea cât să-mi șteargă din memoria ființei care sunt frica de ea.

În generozitatea și mila Lui nemărginită, Dumnezeu a mai oferit un dar bebelușilor sacrificați atunci, în zilele din jurul primului Crăciun de pe Pământ: în nicio viață din niciun timp ei nu vor fi singuri.

Astfel că toți oamenii care cred că sunt singuri uneori, și cu atât mai mult în ziua de Crăciun, sunt doar aparent așa, o aparență dată de fenomenele și iluziile trupului de om; ei de fapt întorcându-se prin suflet în ziua nașterii lui Isus pentru a fi alături de El și alături unii de alții, pentru a serba nașterea Lui și renașterea lor în alte colțuri ale lumii, acolo în iesle, în acea simplitate și puritate, împreună cu Sfânta Fecioară Maria și îngerii văzuți și nevăzuți, sub cerul vegheat de stele călăuzitoare la care nici o răutate nu poate ajunge.

Și pentru că sufletul lor în această zi e plecat în acea zi atât de importantă pentru ei, acest lucru nu se poate întâmpla în mulțimi și în murmurul lumii, astfel că pe cale naturală lucrurile se aranjează de așa fel încât să nu le fie tulburată călătoria și bucuria însoțite pe fundal de frumoasele colinde.

Iar cei care se simt singuri sau însingurați, înconjurați fiind de oameni, să știe că ceilalți îi reprezintă și pe ei în această zi și îi poartă în suflet, în gânduri și în rugăciuni acolo, în ziua primului Crăciun de pe Pământ, unde s-au adunat toți, așa cum fac de fiecare Crăciun în ultimii 2021 și ceva de ani.

Nimeni nu e singur, oricum ar părea, iar astăzi de Crăciun cu atât mai puțin.

Crăciun fericit!