Nu găsesc nimic onorabil, etic și nici prea inteligent în reportajul Recorder despre BOR.

Nu găsesc nimic onorabil, etic și nici prea inteligent în reportajul Recorder despre BOR. N-am găsit nimic nou de învățat din acest material. Dar înțeleg de ce pentru omul fără experiență în management și leadership, netrecut prin botezul focului și plin ochi de frustrări, cele mai multe legitime în aceste timpuri, acest material e un masterpiece și un duș răcoritor.


Am văzut și eu reportajul Recorder, iar momentul declanșării investigației și al lansării îl găsesc foarte discutabil din perspectiva intenției. Dacă BOR nu susține politicienii ajunși studii de caz deja pentru manualele de psihiatrie din viitor, lasă că avem noi grijă, cum avem de orice cetățean care nu dansează cum îi spunem noi.


La nivelul meu de om de rând, nu l-am simțit deloc ca pe un reportaj independent, ci ca pe o comandă politică. Lăsând la o parte faptul că oamenii nu sunt Dumnezeu, fie ei patriarhi, episcopi și alții de alte feluri, într-o țară ca a noastră în care religia echivalează cu credința în mentalul colectiv, să ataci credința pe ruta asta în timpuri atât de tulburi și tot mai grele în care oamenii au mai mult ca niciodată nevoie de întărire spirituală e un act mizerabil.


Eu am trăit pe pielea mea un timp în care singura ușă deschisă și masă era cea a bisericii, nu-mi doresc să nu mai existe biserici și actele lor sociale în țara asta plină de oameni necăjiți și tot mai sărăciți.


Când statul nu se ocupă de aceste planuri si ONG-urile din aceste zone sunt foarte puține, cineva trebuie să se ocupe. Bugetele pentru monumente culturale sunt una, cele pentru culte altele, cele pentru școli și spitale altele. Nu se amestecă lucrurile. Cum se alocă mai mult sau mai puțin la unele sau la altele în funcție de cine e la cârmă e altă discuție. Iar în privința mecanismelor de acordare și de control a finanțărilor publice, toți jucătorii trebuie să respecte aceleași reguli, iar funcționarii trebuie să-și exercite obligațiile. Că fiecare jucător se gospodărește diferit e din nou altă discuție.


Din perspectiva tehnicalităților, doar cine n-a aplicat în viața lui la o finanțare, nu a obținut în viața lui o finanțare publică sau privată, n-a acordat în viața lui o finanțare, nu cunoaște legislația și mecanismul finanțărilor, poate înghiți pe negândite pastila pe care ne-o propune reportajul, extrem de forțat, de altfel, reporterul însuși dovedind o educație, cunoaș