Nu găsesc nimic onorabil, etic și nici prea inteligent în reportajul Recorder despre BOR.

Nu găsesc nimic onorabil, etic și nici prea inteligent în reportajul Recorder despre BOR. N-am găsit nimic nou de învățat din acest material. Dar înțeleg de ce pentru omul fără experiență în management și leadership, netrecut prin botezul focului și plin ochi de frustrări, cele mai multe legitime în aceste timpuri, acest material e un masterpiece și un duș răcoritor.


Am văzut și eu reportajul Recorder, iar momentul declanșării investigației și al lansării îl găsesc foarte discutabil din perspectiva intenției. Dacă BOR nu susține politicienii ajunși studii de caz deja pentru manualele de psihiatrie din viitor, lasă că avem noi grijă, cum avem de orice cetățean care nu dansează cum îi spunem noi.


La nivelul meu de om de rând, nu l-am simțit deloc ca pe un reportaj independent, ci ca pe o comandă politică. Lăsând la o parte faptul că oamenii nu sunt Dumnezeu, fie ei patriarhi, episcopi și alții de alte feluri, într-o țară ca a noastră în care religia echivalează cu credința în mentalul colectiv, să ataci credința pe ruta asta în timpuri atât de tulburi și tot mai grele în care oamenii au mai mult ca niciodată nevoie de întărire spirituală e un act mizerabil.


Eu am trăit pe pielea mea un timp în care singura ușă deschisă și masă era cea a bisericii, nu-mi doresc să nu mai existe biserici și actele lor sociale în țara asta plină de oameni necăjiți și tot mai sărăciți.


Când statul nu se ocupă de aceste planuri si ONG-urile din aceste zone sunt foarte puține, cineva trebuie să se ocupe. Bugetele pentru monumente culturale sunt una, cele pentru culte altele, cele pentru școli și spitale altele. Nu se amestecă lucrurile. Cum se alocă mai mult sau mai puțin la unele sau la altele în funcție de cine e la cârmă e altă discuție. Iar în privința mecanismelor de acordare și de control a finanțărilor publice, toți jucătorii trebuie să respecte aceleași reguli, iar funcționarii trebuie să-și exercite obligațiile. Că fiecare jucător se gospodărește diferit e din nou altă discuție.


Din perspectiva tehnicalităților, doar cine n-a aplicat în viața lui la o finanțare, nu a obținut în viața lui o finanțare publică sau privată, n-a acordat în viața lui o finanțare, nu cunoaște legislația și mecanismul finanțărilor, poate înghiți pe negândite pastila pe care ne-o propune reportajul, extrem de forțat, de altfel, reporterul însuși dovedind o educație, cunoaștere și înțelegere foarte modestă în aceste domenii.


Din perspectiva justeței investigației, nu am văzut și unde s-au dus banii, ce mai contează din moment ce iată, știm de unde și cum se iau? Dar toți se iau așa? Nu contează, se iau și așa. Gaz în ochi.


Gazul confuziei zboară ca avioanele și lumea fără practică în aceste zone le înghite pe nerăsuflate, fără să mai gândească nimic. Principii lipsite de gândire ca “adevărul e la mijloc” și “fum fără foc nu iese” zboară și ele tot ca avioanele. Iar contextul prezent împânzit de aceste fumigene venite de la atâtea știri măsluite, false și volum de informație predominant partizan și enorm de mult cenzurat nu fac decât să facă din claritate un mare vis și o mare nevoie în acesta epocă înnebunitoare.


Nu, adevărul e acolo unde e după ce cercetezi cu justețe ca să afli. Or, în acest reportaj nu putem discuta de justețe.


Da, deseori iese fum și fără foc sau un fum prea mare de la un foc prea mic dacă un răuvoitor sau oponent așa vrea sau așa știe să lupte, nu poți controla lucrurile astea.


Șerpi în iarbă se numesc aceste creaturi și pământul e plin de ele. Peste astea se trece doar calcându-le pe cap. Oricât ai vrea să le ignori, deseori nu poți. Absurd, punându-te sa alegi între tine și ele. Si totuși, aceste lucruri și oameni se întâmplă tot timpul. Uneori chiar tu poți deveni o astfel de creatură într-un moment de rătăcire.


Tu însă poți alege să le calci pe cap până le omori sau le calci pe cap cât să treci de ele. Aici intervine etica. Până unde și cum îmi exercit ascendentul de putere atunci când am întors masa în favoarea mea? Ce mă diferențiază de oponentul meu?


Pe cât de mare e neputința, frica și încrâncenarea de a nu învăța nimic nou perioade prea lungi de timp, pe atât de mare e și nepriceperea și inteligența neactivată încă. Pentru că eu nu cred că oamenii sunt proști. Dar și să ai așteptarea ca elitist, influencer sau lider ce crezi că ești ca oamenii să devină mai inteligenți după ce îi faci proști, oi și mioritici toată ziua, e și ăsta un alt portret al nătărăului.


Din perspectiva strategiei acestui atac camuflat în reportaj, ni se demonstrează încă o dată că dacă nu știm cum să ne învingem oponenții sau să obținem ce vrem, atunci ne punem pe tâlhărit. Camere ascunse, înregistrări fără consimțământ, identități false, minciuni, înșelăciuni, manipulări, decupaje ale adevărului. Cât de jos te poți duce? Iată, fără limită.


Nu are nicio urmă de etică în el acest reportaj dorit a fi o luptă în numele adevărului, nicio valoare demnă de luat în seamă, nu aduce nimic nou sau util de învățat. Nu înțeleg în ce anume constă de fapt dezvăluirea. Toată lumea știe puterea bisericii, cum în același timp știe și cât de atacată e credința în aceste timpuri și cum tot la fel știm că nu toate sunt în alb și negru.


Nu știm ce s-ar fi întâmplat dacă biserica comunica diferit mai înainte de reportaj, dar vedem aici puterea comunicării în prevenirea situațiilor de criză și mai apoi în gestionarea ei. Un punct slab al BOR aici sau poate nu, greu de spus, neștiind de fapt configurația si complexitatea tablei de șah și mizele. Am văzut situații de criză când a fost bine că nu s-a comunicat nimic și situații de criză când comunicarea a salvat situația.


Faptul că nu știm să luptăm sau să obținem ce vrem altfel decât murdar spune foarte mult despre nivelul inteligenței emoționale al unor formatori de opinie și al celor care finanțează, comandă și validează astfel de materiale.


Nu am simțit în acest reportaj că am de a face cu ceva sau cineva nici diferit, nici mai bun și nici mai inteligent decât ce ni se “predă” și prezintă de atâția ani încoace.


În orice caz, înțeleg că dacă s-a ajuns la un atac atât de frontal al BOR, e cam disperată treaba prin spatele ușilor închise, planurile nu prea ies sau ies prea al dracului de încet, vorba lui shady Biden când a spus că își cam pierde răbdarea cu ezitările populației privind injecția, luând măsuri demente care acum încep să fie invalidate de diverse state ca fiind neconstituționale.


Nu știu BOR ce învârteli are, dar faptul că nu ține isonul politicienilor vremelnici din aceasta eră așa cum ei ar vrea, mă face să văd biserica ca pe un jucător esențial în aceste vremuri complicate în care ni se iau libertățile și drepturile cu japca și poziționată diferit într-o anumită măsură față de sora catolică. Astfel că, faptul că și-a amplificat puterea e un mare avantaj în aceste lupte invizibile despre care noi, oamenii de rând, nu prea înțelegem între cine și cine se duc, de fapt. Pentru că noi, oamenii mici, doar prin fisurile pe care luptele celor mari le creează putem să ne mai strecurăm.


Una peste alta, îmi dau seama încă o dată, că tânăra generație și oamenii cu adevărat buni și talentați au cele mai bune șanse să se ridice și să se lanseze în aceasta criză și epocă, pentru că dacă un astfel de reportaj e perceput ca model de a face lucrurile și ca model de excelență, practic nu există competiție. Trebuie doar să știi să mergi printre șerpii din iarbă și să știi să te vindeci de veninul lor atunci când te mușcă de gleznă, ideal într-un fel în care să nu-i omori.

38 views0 comments

Recent Posts

See All