Noroc! Viața e de partea noastră.
Updated: Jul 27, 2022
Norocul este ce rămâne după ce rahatul lovește ventilatorul.
Norocul a fost de partea ei și în ziua aceea. Din senin, un colț rar de frumusețe verde-albastră s-a desfășurat în fața ei. Orbitoare pe dinafară. Un haos static în interior. Perfectă pentru filmul hilar la care lucra. Cel despre Bibi, o femeie discutabilă care trăia pe picior mare; revigora emoțional cuplurile plate fără să facă nimic altceva în afara de a fi ea însăși. Norocul lor, norocul ei.
Nebună așa cum a descris-o scriitorul în scenariu, Bibi cunoștea adevărata natură a oamenilor. Nu le păsa de poveștile lor de dragoste expirate, tot ce își doreau era un străin cu aspect artistic care să le spună cât de grozavi sunt și cât de bine arată împreună. Cineva care i-ar putea face să râdă și să se simtă norocoși în același timp. Doar puțin mai norocoși decât alții, nimeni nu voia să fie la fel. Un mincinos născut amuzant. Iluzii care să se simtă suficient de reale cât adevărul să nu conteze. Era tot ce era nevoie. Iar Bibi și câinele ei mic și urât îmbrăcat întotdeauna în haine de super erou știau asta.
Dumnezeu știe despre ce este povestea norocului. O româncă plecată și întoarsă care a picat din întâmplare în realizarea unui film de care nu-i pasă nimănui. Un regizor indian deraiat și o producătoare americană nevrotică, care au devenit noii ei prieteni narcisiști într-o țară fără viziune. Ghinioniști care cred că norocul este de partea lor doar pentru că pot zbura suficient de sus în subteran. Ei sunt povestea despre ce e viața când o ia razna sau când noi o luăm razna. Pelerini ratați.
Care este diferența dintre mine și Bibi? S-a întrebat în acea dimineață când s-a trezit din nou la naiba în praznic. Cum poate un impostor fictiv să se simtă atât de real? Este adevărat ca asta a devenit viața mea sau doar proiectez orice ar fi ce ascund de mine însămi? Multe lucruri erau atât de perfect greșite la ea, dar exista un sfârșit? Poate că norocul este doar ceea ce rămâne după ce rahatul lovește ventilatorul.
În timp ce se uita printr-o fereastră în interiorul casei, zgomotul unui elefant nebun alergând pe tocuri a lovit ușa.
- Cine dracu’ ești?
- Bună ziua…
- Dispari de pe proprietatea mea!
- Numele meu este…
- Mă doare-n cur de numele tău. Cară-te!
Oh! Nu Nu NU. Asta a fost real. Șocul la impactul cu lumea vie. Strania ei dependență. Nimic nu o făcea să se simtă mai bine decât să smulgă măștile oamenilor și măștile de sub măști.
Îmblânzirea fiarelor avea întotdeauna un efect revigorant asupra speranței ei. Acest elefant rănit era perfect. Era într-adevăr o dimineață norocoasă. O nouă zi, o nouă vânătoare, o nouă victorie.
Chiar avea nevoie de una.
Dacă vrei să vezi drama-comedia The Locationist o poți face pe pagina filmului.
Documentarul producției filmului este pe canalul meu Youtube