Nimic nu se compară cu prima dată. Mai ales când se întâmplă mai târziu în viață.

Fiind o persoană care s-a întâmplat să înflorească mai târziu în film (și în viață), singurul lucru la care mă gândesc este cum să mă distrez mai mult când vine vorba de muncă, mai ales când totul pare imposibil sau îngrozitor de greu. Dacă nu simt că mă joc, dacă simt stres, nervi sau anxietate, ceva sigur nu este în regulă. Cu mine, cu oamenii care conduc barca sau cu chimia dintre noi.

Realizarea primului meu film mai lung, cap-coadă, a fost aventura pe care o așteptam de secole. Mi-a adus aminte de prima dată când m-am îndrăgostit. Aveam 16 ani și nimic nu m-a făcut să mă simt mai vie. Faptul că până la urma mi-am putut depăși depresiile și pragurile și mi-a putut ieși o tușă de comedie peste dramele nevăzute, dar simțite, ale personajelor a fost o ceva ce am simțit ca pe un miracol, pentru că umorul nu mi-a venit niciodată în mod natural în scris și în creație. Devenise tot mai complicat să cred că mi se poate întâmpla. Cu mine se râdea doar la prima mana, live. Totul a fost atât de greu și de brutal în ecuația mea, încât am ajuns să iau viața prea în serios. Până când m-am răzgândit. Dacă aș fi știut mai devreme că tot ce trebuie să fac e să mă răzgândesc, probabil multe capitole inutil de dureroase și întârzieri din viața mea n-ar mai fi existat.

M-am jucat cu o mulțime de idei în realizarea drama-comediei "The Locationist" (Locaționista). Faptul că l-am realizat în limba engleză cu actori români a fost începutul. Transformarea lui dintr-un scurtmetraj de 15 minute într-o dovadă de concept de 40 de minute pentru un pilot de serie web a fost alt lucru. Filmarea în 3 zile cu o gașcă de 10 oameni, învățarea de noi seturi de abilități pentru a-l vedea asamblat, greșelile, riscurile și testarea unei diversități de căi de ieșire în timp de pandemie și în timp ce toate regulile jocului se schimbă au fost și sunt călătorii diferite.

Documentarul nu este doar o bornă de hotar în povestea vieții mele de realizator de film sau doar o privire la viața noastră de pe platoul de filmare, ci completează filmul cu mai multe informații despre personaje, povești reale inspirate din experiența mea de viață și din vremurile când m-am întâlnit prima dată cu producția de film, vremuri când jobul meu era să caut locații pentru filme și să conving oamenii să le transformăm proprietățile pentru film, o muncă foarte provocatoare la nivelul interacțiunilor umane.

Sper că te vei distra cu noi urmărind filmul și documentarul realizării acestuia, dar mai ales sper că îți va aduce aminte de pasiunile tale și de lucrurile care contează cel mai mult pentru tine în viață.