nici o diferență între

Videoclipul ăsta mă trimite într-o poveste care parcă a fost și n-a fost încă.

Ne plimbăm pe o stradă care se grăbește către ocean, ca toate străzile din insula asta, de mână, pentru că mâinile noastre nu știu să stea altfel decât una într-alta, ne trage un flow care habar n-avem unde ne duce, pare că nicăieri, nimeni nu se plimbă pe strada asta, tu dai să ne întoarcem, eu dau să nu încă, te oprești, auzi ceva, eu întreb ce e, fii atentă îmi zici, eu devin, ai dreptate, hai încă câțiva pași, ne ridicăm privirile deodată și iată, o femeie superbă își face de cap cu un saxofon pe un acoperiș într-un cântec al tuturor timpurilor, tu zici ha, uitasem cântecul ăsta, în versiunea asta și eu, zic, ea cântă pentru ea, noi dansăm pentru noi, soarele rămâne în mijloc, ca un cerc de jar care nu pârjolește, nu mai e nicio diferență între, sunt eu cu mine.