“Luna de Soare” sau scurtmetrajul meu sci-fi fantasy hibrid “Sunmoon” dedicat adulților din copii.

Luna de Soare, prima dragoste sau scurtmetrajul meu sci-fi hibrid Sunmoon. O călătorie în mecanica sinelui și a iubirii, dedicat adulților din copii și copiilor din adulți.


Sunmoon sau Luna de Soare/ Luna del Sol/ Lune du Soleil în traduceri la fel de improvizate ca și numele filmului își are originile într-o eclipsă de soare pe care am prins-o pe Insula Eternei Primăveri unde am trăit o vreme, o eclipsă pe care nu am putut-o uita, în primul rând pentru starea pe care mi-a dat-o și apoi pentru tabloul în care a transformat realitatea înconjurătoare.


Când nebunia liderilor lumii a dat în floare pe ruta pandemiei, noaptea minții tot bătând clopotele încă de la criza cealaltă din 2008 și în alte momente la fel de ireale dintre timpuri, masterul nostru de producție de film a intrat și el în carantină, iar odată cu el și noi, restul lumii.


Nimic n-am găsit mai ironic decât ideea de a face un drum de 40 de ani pentru a ajunge la o destinație de suflet pentru mine taman la prăbușirea turnurilor. Nu știu cum s-a făcut calculul pentru destinul meu și cât din el a fost contribuția mea și deturnările altora, dar cu o mai mare precizie nu se putea.


În cealaltă parte a orașului, mai înspre nord, exista Marcela Motoc, o actriță minunată pe care tocmai o alesesem ca protagonistă pentru ceea ce credeam a fi primul meu film, featurette-ul drama-comedie The Locationist, acesta devenind între timp al treilea film, rămânând primul doar din perspectiva duratei mai mari și a complexității proiectului, dorindu-mi să fac din aceasta producție o experiență pentru spectator prin materialele care acompaniază filmul. În mijloc a fost Articolul 22 – Rolul judecătorului în aflarea adevărului realizat spontan cu ocazia Zilei Internaționale Anticorupție, dar viu de mulți ani. Toate cu Marcela, pentru că a fost un an care ne-a adus și ținut laolaltă.