Lethe și Ethel.

Lethe și Ethel.


Un râu violet se despărțea în două în dreptul unui copac cu fluturi deasupra căruia era un curcubeu care în fiecare zi își schimba culorile. Un braț purta apa uitării și înconjura regatul împărătesei Lethe care stăpânea pământul, celălalt braț purta apa aducerii aminte și înconjura împărăția regelui Ethel care stăpânea subpământul.


Nicio împărăție nu știa de existența celeilalte, doar legendele și fantasmele nebunilor pomeneau din toate timpurile ba de una, ba de alta și chiar dacă nimeni nu credea în ele tuturor le placea să le audă și să viseze la ele. Unii ziceau că cele două împărații sunt yin și yang, alții că împreună formează infinitul, alții credeau că copacul cu fluturi pe care nu-l văzuse nimeni dar de care toți auziseră este portalul dintre cele lumi și locul bunei măsuri, dar cea mai des auzită poveste era cea a apocalipsei care vorbea de o zi în care gheața și lava se vor ciocni și vor distruge toate realitățile și astfel totul va deveni nimic și nimicul tot.


Deși erau diferite, oamenii din ambele lumi sufereau de aceeași boală incurabilă, o boală pe care clarvăzătorii și vindecătorii ambelor lumi o numiseră transmigrația sufletului. Ziua toți oamenii păreau bine și mulțumiți, dar noaptea toți aveau coșmaruri, iar când se trezeau toți simțeau o arsură puternică în piept și cu fiecare zi deveneau din ce în ce mai vlăguiți, mai palizi și mai apatici.


În regatul lui Lethe oamenii uitau prea mult și înnebuneau, iar în regatul lui Ethel oamenii își aduceau aminte prea mult și încremeneau și nici unul și nici altul nu știau cum să pună capăt acestei molime care umpluse ambele regate de oameni care începuseră să arate ca fantomele.


Lethe dăduse poruncă ca toată lumea să bea cu rație, astfel că la toate intrările în râu erau străjeri care împărțeau oamenilor apa pe fire subțiri de iarbă. Ethel a făcut la fel dar altfel, a construit vaduri din care ieșeau țevi din bambus prin care trecea doar o picătură de apă pentru fiecare. Apoi au tratat apa cu poțiuni și alte substanțe nou descoperite, dar nici așa n-au putut învinge molima. Ba s-au dus până într-acolo încât au interzis cu totul băutul apei din râu, obligând toți oamenii să bea doar rouă și apă de ploaie.


Însă din ce încercau mai mult, din aia molima devenea și mai puternică, până când într-o zi râul de subpământ s-a transformat în lavă, iar cel de deasupra pământului în gheață.


În ziua aia cele 10 iubiri ale lui Ethel din toate cele 10 timpuri s-au transformat în statui care s-au desprins fiecare cu câte o putere din el, lucru care i-a provocat atât de multă durere încât l-a îngenunchiat timp de 10 ani subpământeni și i-a închis inima într-un bulgăre de lavă, astfel că oricine se apropia de el spre a-l iubi se topea între două clipiri.


Tot în ziua aia singura mare iubire a lui Lethe din toate cele 10 timpuri s-a transformat într-un lunatic cu 10 capete turbate, astfel că a fost nevoită să-l decapiteze cu mâna ei, iar odată cu asta să-și taie și 10 puteri din ea, lucru care i-a produs o durere atât de mare încât a îngenunchiat-o pentru 10 ani pământeni și i-a închis inima într-un cub de gheață, astfel că oricine se apropia de ea spre a o iubi, îngheța cât ai bate din palme.


Când și-au putut ieși din propria durere și au văzut că molima devenise mai puternică ca oricând, regele Ethel și-a chemat toți cititorii în tarot ca să îi citească în nevăzut, iar împărăteasa Lethe și-a chemat toate vrăjitoarele ca să îi ghicească posibilitățile viitorului.


De ambele părți s-a arătat doar un singur lucru: că au mai rămas 101 de zile.

Până la ce? Au întrebat amândoi deodată, fiecare în lumea lui.

Până când nimeni nu va mai fi. S-au auzit răspunzând cititorii în nevăzut și ghicitoarele.


Atunci, regele Ethel a poruncit ca cititorii să rămână de gardă și să continue citirile în nevăzut pentru a capta semnele și vibrațiile, iar toată împărăția să intre în post de 100 de zile, iar dacă Dumnezeu nu le va da răspuns în tot acest răstimp, să rămână toți cu capul plecat dacă va fi să fie să primească răspuns în ultimul ceas sau până vor muri.


De cealaltă parte, împărăteasa Lethe s-a înfuriat, și-a strâns toți oamenii într-o armată și s-a pornit să cucerească pământul în căutarea remediului, hotărâtă fiind să treacă peste oricine și orice i-ar sta în cale, dar nu mai înainte de a da poruncă să i se facă un ametist cu ultimul chip al marii ei iubiri, cel cu 10 capete înnebunite, pentru a nu-și uita puterile și pentru a și le reface pe drum, iar vrăjitoarele să rămână de gardă și să facă incantații până când ea va găsi remediul, până când ele îl vor afla sau până când vor muri toți.


Înainte să intre și el în post spre a se înălța către suprafața pământului, Ethel a dat poruncă să se facă o alee cu statuile celor 10 iubiri ale lui, iar el s-a așezat în capătul ei pentru a-și putea reface cele 10 puteri din aducere aminte.


Și Lethe și Ethel aveau puterile lor, știute doar de ei, însă niciunul nu știa cât de mari ajunseseră să le fie. Lethe prelua puterile omenești ale celor pe care îi atingea, multiplicându-și la plus infinit puterea, în timp ce toți cei căzuți sub vraja sau legea ei ajungeau în subpământ unde puterea lor de ființe se așeza în rădăcinile lui Ethel, multiplicându-i acestuia puterea la minus infinit. Cu cât Lethe creștea deasupra pământului prin slăbiciunile ființelor, cu atât creștea și Ethel în subpământ prin puterile lor.