Documentarea unor zile fericite. Producția primului meu film de autor.

Las aici un teaser din documentarul în stil reality show cu povestea și personajele din producția filmului meu de debut ca autor, The Locationist, un material de 1h11minute care îmi face ziua de câte ori mă uit la el și-mi aduce aminte ce viață grea, dar foarte frumoasă și liberă, mi-am ales pentru lumea asta.


Împreună cu filmul, cele două producții formează un tot unitar, oferind informații utile despre producția de film și povești nu doar despre actori, realizatori și echipă, dar și despre personaje și viețile lor, dând astfel filmului straturi noi si putând înțelege mai bine perspectiva unei serii.


Foarte multe materiale amuzante, emoționante și foarte interesante din filmările documentare nu sunt prinse în material, dar le voi împacheta în videoclipuri de diverse durate și le voi posta pe traseu.


Deși e un film scurt și un proiect mic, cele mai multe filme independente așa sunt, în cazul nostru însă, unul cu bătaie lungă sper eu, l-am simțit ca pe un munte uriaș al cărui vârf parcă nu se mai întrevedea niciodată. Un drum pieptiș paralel cu alte drumuri de alte feluri, dar la fel de abrupte și ascuțite, pe care am mers în paralel în răstimpul acestui an marcat cu toată gama posibilă de schimbări de viață, de emoții și de riscuri în contextul pandemiei.


Acum când revăd materialele simt tot mai multe emoții și bucurie. Bucurie că am încercat, bucurie că am reușit să aduc la liman filmul și documentarul producției, bucurie pentru echipa superbă care s-a legat și pentru prieteniile născute aici, bucurie pentru atmosfera frumoasă în care ne-am petrecut acele zile. Am simțit că mă joc, nu că muncesc și asta cred că m-a făcut cel mai fericită.


Documentarul l-am montat împreună cu Cosmin Marius Stângă și Marcela Motoc, protagonista filmului nostru care cu ocazia acestei producții și-a descoperit și o mare pasiune în regia de montaj, pe lângă cea de producător.


Filmările s-au făcut sub influența producătoarei Irina Szasz, soarta vrându-ne împreună și peste ani, ea fiind cea care a realizat și documentarul cu bunica Ana Jana. Suntem cumva legate de un fir nevăzut, eu cu Irina. Ar fi fost minunat să o avem în montaj și pe ea, dar timpul n-a fost de partea noastră, așa că după un brainstorming prelungit, au picat sorții pe Cosmin să țină povestea în frâu.


Cu Irina n-am avut timp să vorbim nimic. Ne-am înțeles din priviri și ședința noastră de producție pe tema making-of-ului a durat cât am băut o cafea, timp în care am citit împreună biblia show-ului pe care am reușit să-l pun laolaltă pe genunchi, știind destul de clar de ce vreau să produc acest material conex, pentru ce scopuri și în ce format. Apoi ni s-a rupt filmul sub presiunea terenului.


Dacă producția filmului a durat 4 zile, producția documentarului a durat 12 zile, cuprinzând repetiții și lucrul cu actorii, probe de costume, testimoniale, filmarea filmărilor și multe altele.

N-am avut buget pentru o producție sofisticată, a trebuit să ne descurcăm guerila cap-coadă, așa că am filmat cu operatori diferiți, cu ce camere au reușit operatorii să facă rost de pe o zi pe alta, de multe ori diferite, și tot felul de condiții, lucru care ne-a făcut experiența de o mie de ori mai frumoasă, mai vie, mai autentică.


M-am simțit fericită făcând acest film, mai precis, m-am simțit pentru prima dată fericită. O fericire care mi-a ținut de frig peste an, care m-a motivat foarte mult și care m-a ajutat sa-mi depășesc toate pragurile psihologice din acest proces pe care mi l-am complicat singură din start cu ideea a 3 producții complementare: filmul, documentarul și un tutorial de producție de film pe studii de caz.


Am multe de spus despre aceste timpuri, dar las imaginile să vorbească acum.


Filmul și documentarul se pot viziona la pachet pe VoD AICI.