Cele trei, iubirea și karmicii. Concept scenariu. Open film.

Pauline ajunsese la o vârstă care n-ar fi îngrijorat-o dacă nu ar fi început să simtă un vid tot mai învârtoșat în locul inimii. O îngrijorare pe care i-a adus-o la suprafață ca un tsunami Nineta, bunica revoluționistă și mereu enervată pe comuniști, mult adorată de Pauline și detestată de ai ei, într-o zi de sâmbătă când a întrebat-o:

- Mai Pauline, dar tu când o rupi cu karmicii ăștia ai tăi?

Pauline tăia ceapă roșie, luase Nineta bobi să facă o ciorbă bună de fasole cu os, când a luat-o atacul de panică de la întrebarea bruscă a bunică-sii.

- Vezi? De-asta mă detesta maica-ta și taica-tău. Și ei amețeau și chițăiau când le ziceam pe vremuri: lăsați mai fata să descopere viața. N-o mai păziți așa ca pe Sfântul Graal. N-o mai urmăriți așa ca obsedații prin tot orașul. Cum le zice acu' la ăștia ca voi? Stalkeri. Încetați cu controlul, comuniștilor. Ce vreți? Să rămână neterminată și să ajungă să-și dea mărgăritarele la porci? Murea mă-ta când o ziceam p-asta cu porcii.

În timp ce Nineta pornise roata marii ei răni pe care o avea pe suflet din cauza nefericirii nepoată-sii, o problemă pe care ea însăși nici măcar nu și-o punea, Pauline se ventila și își dădea ochii peste cap, mai să-și piardă mințile.

- Dar bea dragă un păhărel de vișinată din asta făcută de mine, să vezi cum îți revii pe loc.

Și Nineta se repede la raft de unde ia o litră de vișinată și îi toarnă repede în paharul ei, bun pretext să mai guste și ea un pic pentru a șaptea oară deja. Pauline o dă pe gât și își revine ca prin minune. Nineta dă de două ori, pentru ea și pentru morți.

- Eu am impresia că matale te-ai obișnuit să bagi sperieții în mine ca să ai motiv de băutură.

- Îți zic, te-au tâmpit proștii ăștia. E drept că pe mă-ta Marieta eu am făcut-o, dar ce a devenit nu are nicio legătură cu mine și nici cu străbunica Nela, Dumnezeu s-o ierte. Sau nu. De ce s-o ierte? Vrăjitoarea naibii. Nu degeaba făcuse ciocuri la picioare, că își băga coada peste tot. Bine că s-a dus, se urâțise săraca, căpătase așa o față de Puli. Hai să mai bem o vișinată să ne liniștim un pic.

- Puli? De când ai devenit matale așa de ...?

- De cum, draga? Puli e rasa aia de câine printre cele mai urâte din lume. De când ești tu așa mironosiță?

Nineta îi mai toarnă Paulinei un păhărel, iar când îi vine rândul ei, un oftat îi alungă răbdarea și se pune pe băut direct din sticlă.

- Termină cu obsedații, măi Pauline, mă doare sufletul de tine. Chiar ții morțiș să ajungi ca mă-ta Marieta?

- Cum adică? Mama e fericită, tata o adoră, am cei mai buni părinți din lume. Tu știi ce lucru rar e dragostea și armonia în epoca asta? Câți copii sunt bătuți și neglijați? A venit Apocalipsa, bunelo.

Nineta îngheață. Pauline sare preocupată.

- Ce-ai pățit?

Nineta nu zice nimic. Parcă e catatonică, așa. Pauline o scutură.

- Hei!

- Am trecut prin două războaie, prin foamete, prin morți, prin bătăi, dar șocată cum sunt acum de la ce am auzit că ai zis, n-am fost niciodată, Pauline. Niciodată.

Pauline e ca scurtcircuitată, nu înțelege nimic.

- Ce-ai bunica? A dat scrânteala în tine acum la spartul târgului?

- S-a împlinit profeția, Pauline.

- Ce profeție? Ce zici acolo?

- Ți-au șters creierul, sărăcuța de tine. De-aia ești în situația asta.

- Ce situație, măi bunica? Sunt mai fericită ca oricând, sunt sănătoasă, îmi merge bine. Iubesc. Sunt iubită. Ce ai?

- Asta ca asta, Pauline, dar cum se face că eu te-am învățat să gândești și nimic nu s-a prins de tine? De la vrăjitoarea de Nela ni se trage, invidioasă mai era. Hai lasă, nu e vina ta.

- Bunica, tu auzi? Iubesc și sunt iubită!

Nineta mai scoate o sticlă de vișinată de la raft. O desface și bea din ea până la o treime. Apoi îi mai toarnă necăjită și Paulinei un pahar.

- Hai, ce te-ai necăjit așa? Nu-ți face bine să bei, că uite, te apucă închipuirile. Nu auzi că iubesc și sunt iubită?

- Le-am zis. Le-am zis. Le-am zis. Le-am zis că dacă o să te mai urmărească în halul ăla o să ajungi să-ți iei urmăritori obsedați, unul după altul, și cu fiecare în parte o să te tot duci la vale. Ca mă-ta Marieta.

- Ce ai cu mama? Ce te-a apucat așa?

- Ca mă-ta Marieta care toată viața a confundat obsesia cu iubirea și gelozia cu dovada supremă de iubire, până a ajuns să dea de stalkeru’ de tactu’ care i-a pus capacul cu cât i-a chinuit sufletul. Tu de ce crezi că n-ai răbdare cu ea? Pentru că n-o suporți. Și de ce crezi că n-o suporți? Pentru că te-a transformat în ea. Păi tu, crescută de mine, ai tu loc în comunista activistă de Marieta? Tu ești altcineva. Tu ești cineva. Mă rog, trebuia să ajungi cineva. Dar chiar așa, măi Pauline? Influența mea chiar n-a contat deloc? Sper că nu iei droguri și cu karmicu’ ăsta! Nu m-ai întrebat, dar îți spun, pentru că bubuie inima în mine. Deloc, dar deloc nu-mi place de el. Știi de ce? Pentru că nu-mi place cine ești tu lângă el.

Pauline tace și dă paharul pe gât.

- Așa se explică.

- Ce se explică, măi bunica, că m-ai înnebunit? De-asta am venit eu să te văd?

- Ești pe drumul durerii, scumpa mea, ăla cu spini otrăvitori, dar dacă așa a fost să fie, asta e.

- N-am nicio durere. De ce nu vrei să înțelegi?

- Niciun mort n-are dureri. Dar o să ai! Oh, ce-o să mai ai când o să te trezești! Ca de moarte. Așa am pățit și eu. S-a întâmplat când m-am îndrăgostit de Gelu.

- Care Gelu? Nu ai fost îndrăgostită de Bunelu?

- Cum să fiu, dragă, îndrăgostită de karmicu’ ăla? Niciodată. Nici pe lumea asta, nici pe ailalalta. Gelu a fost iubirea vieții mele.

- Care Gelu? E prima oara când aud așa ceva.

- Păi ai întrebat? N-ai întrebat.

- Nici nu mi-a trecut prin cap.

- Care cap, Pauline? Hai, lasă asta! Vrei să ți-l arat pe Gelu?

- Ai o poză cu el?

- Ne-am dus amândoi la studio într-o zi și am făcut. Nici n-ai observat, e?

- Ce?

- E până în ziua de azi în vitrina fotografului, la strada principală. Aia pe care te flenduri toată ziua.

- Poza cu tine și cu acest Gelu?

- Poza cu mine și cu el, Gelu.

- La studio Delta?

- Mai e altul în orașul ăsta cat o nucă otrăvită?

- De când stă acolo?

- De 30 de ani.

- De 30 de ani? Și Bunelu n-a observat niciodată?

- Care prost observă ce e în fața lui? Multe nu știi despre viața asta.

- Vai. Unde mai ții ascunsă vișinată? M-ai dat pe spate. Mama știe?

- Hai că începi să vii de acasă. Mă-ta Marieta? Ea știe doar de ea. N-ar observa nici dacă i-o bagi în ochi. E mai chioară ca găinile. Cum le zice acum la sindroamele astea? Puncte oarbe.

- Incredibil.

- Este?

- Păi și de ce n-ai rămas cu Gelu dacă vă iubeați?

- Erau alte vremuri.

- Deci l-ai înșelat pe Bunelu?!

- Pe el l-am înșelat cu alții ca să rezist despărțirii de Gelu. Dar pe Gelu nu l-aș fi putut niciodată înșela cu nimeni. Vezi că nu știi ce e iubirea? Degeaba zici. Când iubești nu simți că înșeli pe cine s-a nimerit sau au vrut alții sa-ți fie bărbatul sau nevasta, simți că te înșeli pe tine și pe omul pe care îl iubești. Iubirea are alte legi, măi Pauline. Nu legile comuniștilor. Mare păcat să nu apuci și tu să știi.

- Mai trăiește Gelu?

- A murit în război. Nu i-au mai găsit corpul. A rămas cine știe pe unde. Două lucruri a iubit Gelu în scurta lui viață: pe mine și țara. Regina am fost in alta viață.

- Ați făcut dragoste vreodată?

- O singură dată. În clipele alea am trăit tot. Un tot care mi-a ajuns toată viața.

Nineta dă sticla de vișinată pe gât până la fund. Pauline rămâne pe gânduri, sorbind cu zgomot din paharul ei.

- Cred că și eu iubesc ca tine, bunica. E cineva care…

Nineta tresare ca și când toată viața s-a trezit în ea deodată.

- Aoleu, Pauline! Și de ce nu-ți urmezi inima?

- E prea …

- Prea cum?

- Prea frumos ca să fie adevărat. Prea…

- Mult!

- Prea real. Prea...

- Dintr-o dată!

- Prea…

- Ilegal!

- Prea... nu știu sa procesez emoțiile astea. Cred că-mi lipsește ceva.

- Regulatorul! Moștenire de familie. Suntem labile. De la nemernica de Nela au pornit toate ghinioanele.

Pauline se uită lung la Nineta.

- Ce-ai făcut, Pauline? Nu-mi spune. Nu vreau să aud. N-aș suporta. Știu. Știu ce ai făcut. Oh, nu! Doamne! Ia-mă și du-mă si nu mă mai întoarce!

Pauline mai scoate de la raft o sticluță de vișinată. Își toarnă în pahar.

- Eram ca într-un vis. Când m-am trezit din el …

- Vai, Pauline. E invers. Totul e invers. Totul, totul, totul e invers.

- Invers cum?

- Visul te-a trezit. Visul te-a trezit și te-ai speriat. Nimic nu înfricoșează mai tare ca iubirea, ca atunci când visul se împlinește. Bine că semeni cu mine. Mai rău ca de moarte m-am temut să nu semeni cu mă-ta Marieta.

- Cum să înfricoșeze iubirea dacă e iubire?

- Cum să nu înfricoșeze?

Cele două rămân privind lung în paharele goale.

- Vai ce am amețit de la vișinata asta. E că mi-a ieșit bună rău?

Sună la ușa.

- Aoleu, a venit maică-ta.

- Dar ce-o fi cu ea de a ajuns așa de târziu? S-a făcut noapte, deja.

Nineta deschide ușa. Marieta intră. E beată turtă.

- Ce faci, mama? Ce-i cu tine? De când naiba bei tu?

Marieta se uită lung la ele și o pufnește râsul când vede sticlele de vișinată pe masă.

- Prefăcute mai sunteți. Ia mai scoateți și pentru mine o vișinată de la raft.

- Unde ai fost până la ora asta? Întreabă Pauline.

- Treaba mea. De azi nu mai dau socoteală nimănui. Nu mai stau eu sub stăpânirea voastră și cu atât mai puțin a karmicului de tactu’.

- Și tu ești cu karmicii? De unde naiba ați luat cuvântul ăsta? Zice Pauline, râzând prea tare dintr-o dată.

- Hai dragă, lasă asta, zi unde ai fost, ce e așa mare secret? Sare Nineta, moartă de curiozitate.

- De la cimitir. Na! Dacă vă mănâncă-n cur să știți.

- Seara la cimitir? Întreabă Pauline, sughițând.

- Ce să cauți la cimitir la ora asta, dragă?

- Pe Dinu. Aia caut. Pe Dinu al meu.

- Care Dinu al tău? Întreabă deodată Pauline și Nineta.

- Iubirea vieții mele, Dinu, ce știți voi, clubul vrăjitoarelor? Blestemată să fie Nela pe lumea ailaltă, de la ea vi se trage răutatea și invidia.

Nineta și Pauline se uită una la alta și pufnesc în râs.

[...] Cele trei râd și își spun adevăratele povești, fiecare bând din sticla ei de vișinată.

Sfârșit.

...sau poate nu încă.

Marieta: Vreți să vi-l arăt pe Dinu?

Pauline: Ai poză cu el?

Nineta: Hai că mor.

Marieta: Hehe. În vitrină, la studio Delta. E că nu v-ați prins?

---

Ce actrițe vezi în povestea asta? Ce titlu ai da filmului?

Dacă vrei să vezi călătoria unor idei de-ale mele de la scenariu la film, să vezi cum s-a modificat ideea în drumul ei de la hârtie la ecran și ce fel de film a devenit, am postat recent aceste procese pentru filmele de scurtmetraj Articolul 22 și Sunmoon (Luna de Soare).