Am rupt-o cu jumătățile de măsură și m-am urmat. Apoi am auzit că sunt aprigă și contondentă.

Postare dedicată tinerilor. Si adulților încă tineri.


În toate pătimind necaz, dar nefiind striviți. Lipsiți fiind, dar nu deznădăjduiți. Prigoniți fiind, dar nu părăsiți. Doborâți, dar nu nimiciți. (Corinteni)

Sunt etichetată ca fiind aprigă și contondentă de când aveam 20 de ani de către teoreticieni academicieni, birocrați, privitori pasivi, manipulatori și conducători cu etică discutabilă pe care i-am tot întâlnit prin fruntea unor diverse afaceri sau organizații, iar în subtext simt mereu un ton care ar trebui să mă facă să mă simt prost, rea, defectă sau mai puțin decât sunt.


Nu mai țineam minte cu precizie ce înseamnă de fapt cuvântul contondent, așa că mi-am aruncat o privire în dicționar:


CONTONDÉNT (Despre obiecte, corpuri): Ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia sau a sângera; tare.

Și dacă tot eram la dicționar m-am uitat și la cuvântul aprig.

ÁPRIG/Ă: 1-2. Lacom, hrăpăreț. 3. Neîndurător. 4. Irascibil. 5. Impetuos. 6. Grozav. 7. (D. animale) Sălbatic. 8. (Fig) Aspru. 9. Puternic. 10. (Fig; d. conformații ale naturii) Primejdios. 11. Cu toată puterea, cu impetuozitate, cu strășnicie.

Da, este adevărat, sunt contondentă. Foarte contondentă, chiar.

Da, sunt aprigă - în parte, din perspectiva oamenilor care cred că lumea lor e lumea.


Dar hai să-ți spun și de ce.


Îți las câteva studii de caz din arhiva mea ca să înțelegi de ce dacă nu ești așa, te distrug oameni violenți de la durerile confuziei și intenții tulburi, ajungând să te îmbolnăvești, să te ruinezi și să te muți la psihiatrie.


În toate cazurile, fără nicio excepție, hoțul a strigat hoțul și demonul a strigat demon, iar cât mi-a luat să scot adevărul la suprafață, lumea care-mi popula viața s-a îndoit de mine, nu de prădător, lucru care o vreme m-a afectat, resimțindu-l ca pe o nedreptate, până am învățat că lumea nu contează. Așa cum vei învăța sau îți vei aduce aminte și tu până la sfârșitul acestei postări.

Cazul “permisul cu oțet”: permis luat + amendă pentru că la aparat a ieșit un strop de alcoolemie de la o salată cu oțet


Acum câteva luni prietena mea medic a fost oprită de către poliție pentru controlul actelor, era undeva după miezul nopții și tocmai plecase de la cabinet. I-au pus și aparatul și a ieșit o alcoolemie de 0,000… nu mai știu cât.


Doctoresa nu băuse nimic, dar mâncase pe la prânz o salată cu un strop de oțet. Le-a spus domnilor că trebuie să fie o greșeală, dar dânșii au spus că-și fac datoria și că dacă așa arată aparatul, aia e. După ce i-au făcut procesul verbal, au întrebat-o cu ce se ocupă.


- Păi de ce nu ne-ați spus doamnă că sunteți medic?

- Păi v-am spus că n-am băut nimic. Nu asta m-ați întrebat? Mă credeați doar dacă vă spuneam că sunt medic?


A venit necăjită foc să-mi spună că a rămas fără permis și cu amendă de plată. Că i se pare o mare nedreptate, un abuz, o exagerare. Zilele treceau și frustrarea nu-i mai trecea.


Suni avocatul și contești. Polițiștii și-au făcut treaba. Sau nu te mai plângi și îți asumi.